Electrocardiografe

Ce înseamnă 3, 6 sau 12 canale la un electrocardiograf?

Confuzia cea mai frecventă este între derivații și canale. Derivațiile sunt cele 12 perspective standard asupra activității electrice a inimii, obținute din 10 electrozi, și practic orice aparat serios le înregistrează pe toate. Canalele arată câte dintre aceste derivații sunt tipărite simultan pe hârtie.

Un aparat cu 3 canale scrie trei derivații odată și le rotește, deci traseul complet se obține în mai multe secvențe. Unul cu 6 canale înjumătățește timpul. Unul cu 12 canale, precum Cardio M PRO la 9.265 RON sau Cardio MPlus la 15.527 RON, tipărește tot traseul simultan, ceea ce contează atunci când urmărești o aritmie sau compari derivații între ele, pentru că toate segmentele provin din exact același moment. Diferența se vede în timpul de examinare și în ușurința interpretării, nu în calitatea semnalului brut.

Cum alegi electrocardiograful pentru cabinetul tău?

Începe de la volumul de examinări și de la locul în care lucrezi. Un cabinet de medicina muncii sau de medicină de familie, cu câteva trasee pe zi, este bine servit de un aparat portabil precum ECG90A, la 1.903 RON, cu 12 derivații, ecran tactil și imprimantă termică integrată, sau de ECG 300G, la 2.254 RON.

• portabilitate: dacă mergi la domiciliu sau lucrezi pe ambulanță, greutatea și autonomia contează mai mult decât viteza de tipărire;
• interpretare automată: utilă pentru triaj, dar nu înlocuiește citirea de către medic;
• memorie și export: aparatele care stochează trasee și le trimit spre calculator îți simplifică arhivarea;
• lățimea hârtiei: cu cât aparatul are mai multe canale, cu atât are nevoie de hârtie mai lată.

Pentru cardiologie și pentru spital, unde traseul se interpretează fin și se arhivează, un aparat de cabinet cu 12 canale își merită diferența de preț. Pentru monitorizare punctuală există și soluții de buzunar, ca ECG-ul portabil PM10 cu Bluetooth, la 334 RON.

Ce consumabile îți trebuie și cât de des?

Un electrocardiograf funcționează doar cu consumabilele lui, iar acestea sunt costul recurent real. Hârtia termică se alege după formatul aparatului: în categorie găsești rola de 210x300 mm cu grilă portocalie, la 65 RON, potrivită pentru aparatele de cabinet cu canale multiple. Nu improviza cu hârtie de alt format sau fără grilă tipărită, pentru că măsurarea intervalelor devine imposibilă.

Electrozii sunt a doua categorie: clemele pentru membre, la 100 RON setul, se reutilizează și se curăță după fiecare pacient, iar electrozii-ventuză de 24 mm, la 157 RON setul de șase bucăți, acoperă derivațiile precordiale. Cablul pacient, precum cablul ECG cu 15 pini la 254 RON, este piesa care se defectează prin îndoire repetată la capete și trebuie tratat ca un consumabil cu durată lungă. Ține în stoc un set de rezervă de hârtie și un cablu, ca să nu blochezi cabinetul.

Cum obții un traseu curat, fără artefacte?

Majoritatea traseelor proaste vin din pregătire, nu din aparat. Pielea trebuie să fie curată și degresată; unde este necesar, se rade zona de aplicare a electrozilor. Folosește gel de contact sau electrozi cu gel proaspăt — un electrod uscat produce linie de bază instabilă și interferență de rețea.

Pacientul trebuie să stea relaxat, cu brațele sprijinite și fără să vorbească; tremorul muscular apare pe traseu ca oscilație fină și poate imita fibrilația atrială. Verifică poziția corectă a electrozilor precordiali: o plasare greșită schimbă morfologia și poate sugera un infarct inexistent. Îndepărtează telefonul și sursele de interferență din apropiere și asigură-te că firele nu sunt încrucișate sau tensionate. Dacă linia de bază tot fuge, cauza este de obicei un electrod slăbit, un cablu obosit la capăt sau pielea insuficient pregătită. Reia traseul după ce corectezi cauza, în loc să interpretezi o înregistrare pe care oricum nu te poți baza.